Zâmbește!

Încheiem capitole, deschidem noi drumuri și pavăm cărări. Unii ca un adevărat Dorel, alții puțin mai îndemânatici. Începem să scriem rânduri și ne oprim la jumătate, pentru că ne-am pierdut în idei. Sau ne-am pierdut ideea. Suntem întrerupți din a face lucruri pentru că, poate, acțiunile noastre nu sunt conforme cu așteptările celor din jur. Și ne oprim. După câteva resuscitări și gânduri filtrate la rece pornim din nou, dar nu pe același drum, așa că începem să pavăm cărări. Asta ne scoate adesea din zona de confort. Și nu este deloc un lucru rău.

Morala?

Să învățăm să spunem „Mulțumesc!” celor care ne zdruncină, căci ei ne deschid noi orizonturi.

Să zâmbim larg și să îmbrățișăm începuturi, să creștem și să perseverăm.

Să învățăm, căci doar așa vom crește.

Să ZÂMBIM – da știu, mă repet, dar asta este cea mai grea parte.

Spune-mi, ai zâmbit astăzi?

Cu drag,

v

Zâmbet pe tocurile Carmine