#Businesspebicicleta

Aflați deja la a noua ediție, cei de la JCI au promis și s-au ținut de cuvânt: 7 defilari organizate pe arterele principale din București la ore de trafic intens, mii de susținători online și peste 3000 de oameni frumos îmbrăcați ieșiți la pedalat. Toate acestea cu un singur scop: promovarea bicicletei ca mijloc de transport în mediul business prin atragerea a cât mai multor oameni către cel mai eco și prietenos mijloc.

Și cum spuneam, a noua ediție. Fix pe 1 Septembrie, la ora 19.00. Traseul are aproximativ 8 km, iar startul este dat de la Arcul de Triumf, cu finish pe Bd. Tineretului, la Daimon Club. Organizatorii spun că seara se încheie cu speech-uri și networking și garantează multe concursuri. Mai multe detalii aici.

De ce să fii acolo? Pentru că ești un promotor, pentru că te-ai săturat de traficul bucureștean, pentru că îți dorești fluidizarea lui și pentru că poți!

Și trebuie să mai știi că acest eveniment are și un scop nobil: donarea de biciclete și rechizite pentru copiii din Asociația Edulier. Deci, un alt motiv pentru a fi prezent.

Beneficii? Gândește-te câtă lume vei întâlni și de cât networking vei avea parte. Doar să nu îți uiți cărțile de vizită!

Iar pentru cei care în weekend vor fi prezenți la Romexpo, la Tiger Classic, ne vedem la standul TNT Brothers să ne convingă Florin și Noni de cât de mișto e la 4000m.

Deci, ce planuri spuneai că ai?

Cu drag,

v

Reclame

Decât urâtă mai bine…

Articol pentru frumoase, de la ei și ele.

Am văzut mai dăunăzi un share pe facebook. Era o poza cu Marilyn Monroe în background și un text maaare „Mai bine să întârzii decât să ajungi urâtă!” Mi-a pus puțin creierii pe bigudiuri sincer și tot cu toată sinceritatea și răutatea specifică aș fi avut un cuvânt de spus. Am zis totuși să tratez acest aspect cu un unfriend, căci dacă vreodată vom fi nevoite să ne vedem, parcă nu aș vrea să îmi folosesc timpul prețios în așteptarea unei prețioase înfrumusețată. Astăzi suntem rele și ale dracu’ de directe.

Ne plângem că suntem neînțelese, neascultate, că nu ni se oferă atenție și că dobitocul pământului vinerea preferă berea cu baieții decât să iasă cu tine în oraș. Păi normal. Că decât să piardă o oră cât stăm noi în fața oglinzii mai bine câștigă o oră de stat la terasă. Și de aici moartea pasiunii. Asta ca să începem din plan personal. Nu fi atât de ocupată cu tine și nu încerca să epatezi. Este drumul încet, dar sigur către singurătate.

Acum să filtram subiectul printr-o prismă profesională, căci aici voiam de fapt să ajung. Mă gândesc că trebuie să fii foarte bun și să îți permiți să îți faci apariția în fiecare zi cu două ore mai târziu pentru că evident ești o divă și ca orice divă ai nevoie de timpul tău zilnic. Da’ mă gândesc cât de departe ajungi cu acest elan. Cât de mult crești profesional dacă mergi după acest motto. Și totuși cred că nu contează prea mult, nu? La urma urmei tu ești frumoasă, ce mai contează restul?

Mi-am expus public părerea despre această tipologie căci taaare m-a frapat. Și pentru că sunt și rea, trebuie să recunosc. Pentru că suntem toate puse în aceeași oală și pentru că timpul meu e la fel de prețios pe cât e de prețioasă pentru tine frumusețea ta.

Cu drag,

v

Lecții la tot pasul

„Dacă trece o săptămână și nu înveți ceva ar trebui să îți pui semne de întrebare” – așa este. Ai o săptămână de stagnare, în care nu evoluezi. Dar de ce vorbim de săptămâni când zilele sunt și așa puține?!

Lecții la tot pasul. Este genul de articol pe care îl scriu în timp ce analizez întâmplări și conștientizez atitudini. În ultima vreme am tot avut parte de lecții, ceea ce nu e deloc un lucru rău, aș putea spune. Dar de care da, ai vrea să te rupi, să poți să privești totul, să filtrezi și să conștientizezi. O stare de deplină dezvoltare… maturitate.

Și nu aș vrea să vorbesc despre asta din cărți. Ci cum simt că e, acum când gust din amărăciune. Și pe cât e de amară, pe atât e și de dulce. Amară, pentru că investești sentimente, deși ai fost acuzat că ești de piatră… dulce, că ai avut un gram pe care l-ai împietrit preventiv. Din nou amară, pentru că ai avut încredere… dulce, pentru că ai mai învățat o lecție.

„Nu ai drept la nimic și nimeni nu-ți este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Dacă le ceri fericirea, ești un prost; iar dacă te crezi nedreptățit pentru ca nu ți-o dau, ești încă și mai prost.”

Hippolyte Adolphe Taine

Și este vorba de alegeri aici. Realizezi că doar pășind la alegere în diferite direcții îți este generată o lecție. Zilnic. Și știi ce e nasol? Că tindem să alegem în fiecare zi acele lucruri care ne dau încredere și siguranță. Și e nasol, că acelea te rănesc cel mai mult. Hai să fim mai siguri pe noi, nu pe cei din jurul nostru. Să înțelegem de ce și pentru ce, să ne transpunem și să realizăm că alegerea făcută a avut măcar un 1% maturitate. Că ți-ai văzut de drumul tău și că nu ai călcat pe cadavre. Că la baza fericirii tale nu stau inimi frânte ci nopți nedormite, că ești om și că roata este rotundă. Că ești un om matur și că eu, la 24 ani îți par un copil.

Așa că îi dau o definiție:

Maturitate… stadiul în care ajunge un om să poată accepta că are sau nu dreptate, să conștientizeze când i se arată cu degetul greșeala și când acceptă că nu întotdeauna primește ce vrea.

Din păcate nu vârsta te face matur.

Dancing On My Own!

Cu drag,

v

Despre cel mai bun atu al tău

Astăzi pășim cu încredere.

Cu o ceașcă de ceai, printre mail-uri și rânduri de cărți. Azi vorbim despre încrederea pe care o pierdem în grame la fiecare pas pe care îl facem.

Vorbeam mai dăunăzi cu o prietenă care îmi spunea că este extrem de supărată pe sine. Nu înțelege de ce nu are încredere să își expună vehement punctele de vedere deși este conștientă că ceea ce are de spus nu este greșit. Dar ce ai de pierdut? – o întreb – De ce anume te temi mai exact? Ce te face să crezi că dacă ai spune chiar si ceva greșit cineva te va sancționa?

Da, pe parcurs mi-am dat seama că e mai mult de atât. Nu este neapărat o teamă, ci mai degrabă un dezechilibru. În viața asta agitată pe care o trăim cu viteza luminii trebuie să existe ceva care să te echilibreze și să îți dea încredere. Ceva sau cineva. Încrederea trebuie alimentată, astfel o pierzi. Degeaba ai încredere că faci o treabă bună dacă nu este cineva acolo care să îți confirme că da, ai făcut un lucru extraordinar. Și chiar dacă nu este atât de extraordinar, vei trage să te autodepășești. Căci așa funcționează lucrurile.

Nu cred în bullshit-ul ăla de „nu ești bun” te ambiționează și te ajută să demonstrezi ceva. Cred cu ardoare în autodepășire. Și asta îmi dă încredere. „Am făcut bine, dar clar se poate mai bine de atât, altminteri, la fel de bine poate să facă și altcineva.” Dar, din păcate, atunci când rezultatele nu au indicatori de măsurare a performanței sursa de alimentare a încrederii întotdeauna va fi reprezentată de oamenii din jur.

Și dragile mele, un tips bun – vă spuneam si aici de el. Prestanța, atitudinea, îndrăzneala sunt doar câteva din beneficiile alegerilor pe care le facem zilnic. Wake up and makeup, alege hainele care ți se potrivesc, nu cele care îți plac, dar te complexează și te încurajez ca ori de câte ori ai ocazia să porți toc – crede-mă pe cuvânt, e un izvor de încredere.

Mai jos vă las un zâmbet încrezător, o recomandare de carte, iar dacă mă întrebați de pantofi, evident că vorbim de Carmine și te încurajez să îi vizitezi printr-un simplu click pentru că au reduceri de 20% la toate modelele.

Recomandare:  Bertrand Russell – În căutarea fericirii.

Cu drag,

v

 IMG_0336