Alooo… 112?! Valeria găteşte.

Zice bine.  Am gătit şi mi-am însemnat în calendar ziua asta. E la fel de importantă ca mariile bătălii învăţate la istorie sau zilele de naştere ale apropiaţilor. Veţi spune că exagerez, că sigur am mai făcut asta că doar nu muream de foame până la 27 ani, dar vă spun sincer că mai mult de paste cu sos de la Mega nu am trudit în bucătărie. Şi evident pastele au ajuns jumătate la gunoi pentru că niciodată nu am reuşit să nimeresc cantitatea optimă sau timpul de fierbere. M-a mai lovit pe mine dorinţa de a face prăjituri şi am făcut Pavlova de atât de multe ori încât am considerat că a venit momentul să duc şi la birou vreo cateva. Nu ştiu de ce, dar nu a mâncat nimeni şi am ajuns rapid la concluzia că această nouă descoperire nu este apreciată la adevărata valoare, iar în acest caz nu are rost să o fructific.

Dar cum spuneam, am gătit. Şi nu aşa orice, o simplă omletă (care pentru Valeria nu e atât de simplă oricum) ci am gătit specialităţi din bucătăria coreeană, evident, asistată şi cu un extinctor la îndemână, dar ce mai contează?! Asta mi-a dat încredere că aş putea face mai mult decât să fiu stimabila responsabilă de spălatul vaselor. Împreună cu cei de la Seoul Restaurant am gătit supa norocului, Mandu Guk şi raiul papilelor, Galbi Jjim. Oamenii ăştia organizează constant cursuri de gătit, iar eu am ajuns puţin flower power printre cursanţi. Mi s-a părut puţin ciudat că eram doar vreo două feţe noi, dar după am descoperit şi de ce: păi pe măsură ce vii la un curs, nu ai cum să nu te abonezi şi să semnezi condica la fiecare curs.

Ştefania este o tipă minunată, căsătorită cu unul dintre cei mai good looking coreeni pe care i-am întâlnit. Acum mult timp s-au gândit să facă ceva pentru comunitatea coreenilor din România şi bine au făcut. Nu doar pentru comunitate, zic eu. Aşa a apărut Seoul, restaurantul coreean din Bucureşti, un loc deja cunoscut de toţi cei interesaţi şi de alte gusturi.

Nu o să scriu despre procesul tehnologic de prelucrare a costiţei de porc, pentru că eu m-am lăsat fascinată mai mult de modul în care poate un om să mânuiască cuţitul şi de modalitătile de a toca legumele, în special ceapa. De miros şi de mâncat.

Şi pentru că am primit neaşteptat de multe mesaje după ce am postat că îmi voi tăia degetele, iar în multe dintre ele am fost întrebată de reţete, las mai jos toate cele însoţite de poze. Iar dacă vă stârneşte interesul, like Restaurant Seoul  pentru a vedea când sunt următoarele cursuri.

Iar dacă ești în pană de idei în privinţa cadoului de Crăciun, iar timpul te presează, ei bine, dacă ştii că îi place să gătească, oferă o experienţă cu care sigur nu dai greş şi din care au şi papilele tale de câştigat. Și categoric, poți să îmi mulțumești în comentarii.

Reţetă Mandu Guk aici.

48277393_1992861187680707_8244578011190394880_n

Reţetă Galbi Jjim aici. (de departe, favorita mea!)

48249813_1992861144347378_4600537949774282752_n

PS. pentru a uşura experienţa gătitului, vizitează unul din cele patru magazine din Bucureşti. La curs am gătit toate elementele, însă unele le găsiţi gata pregătite de folosit.

Kisses,
Semnatura

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s