To blog or not to blog

Scriu. Îmi place să scriu și deși nu apare aici în feed, o fac des. Prima dată am scris acum mai bine de trei ani, dar curajul de a face public a lipsit cu desăvârșire. După trei ani am deschis acest cont cu setea de a scrie și de a împărtăși, dar de fiecare dată m-am întrebat dacă e ok să mă deschid atât de mult.

Atunci când alegi să îți faci un blog pui în balanță mai multe aspecte. Te gândești care sunt riscurile pe care ți le asumi, dar și beneficiile de care te poți bucura. Toți gândim, toți avem păreri, dar nu toți ne facem blog ca să expunem ceea ce gândim. Unii mai răutăcioși le numesc frustrări publice, alții mai puțin răutăcioși le încurajează pentru că se regăsesc. Ne considerăm liberi, dar chiar și în neștiința asta ne ferim să spunem lucruri ca să nu deranjăm sau să jignim. Alții se simt de la sine, fără să dai cu vreo vorbă în direcția lor, iar atunci nu ai cum să nu te gândești la cât de mult însemni pentru ei. Probabil au reprezentat ceva pentru tine la un moment dat și probabil că te-ai deschis destul de mult. Probabil ți-ai fi dorit să rămână în viața ta, dar atunci când nu te așteptai ai gustat din amărăciune și ți-ai dat seama că nu este chiar persoana pe care ți-o dorești lângă tine pe viitor. Sau poate că tu ai greșit. Poate că ai greșit și nu ai conștientizat. Poate acea persoană a gustat din amărăciunea ta și și-a dat seama că nu te vrea pe termen lung.

La asta se rezumă calitatea de a deveni o persoană publică. Atunci când faci public ceea ce gândești fie o faci bine și deși primești laude se găsește cineva care să îți sară la beregată, fie o faci prost și evident se găsește cineva să facă același lucru. Și spun calitate pentru că este mare lucru să îți asumi frustrările persoanelor care nu te cunosc sau cărora cândva le-ai împărtășit secrete.

Și când contezi cu adevărat pentru cei din jurul tău? Atunci când după ani și ani iese la iveală cu răutățisme care îi denotă caracterul și nu poți decât să te feliciți pentru decizia înțeleaptă de a te debarasa de persoanele care nu îți aduc cinste.

Ei bine, nu sunt blogger, nu urmăresc trafic, nu monetizez vreun blog. Doar îmi exprim liberul îngrăjdat de frustrări. Și încurajez pe toți să o facă pentru că spre surprinderea unora internetul este pentru toți. Să lăsăm totuși răutățismele gratuite născute din frustrări, iar dacă tot le avem măcar să ieșim la iveală cu nume și prenume și, bineînțeles, cu acuze fondate. Că de aceea nu evoluăm ca nație.

Cu drag,

 photo Semnatura_zpskkazlyiz.png

P.S. Omule, ești important! Ești important pentru omul de lângă tine, pentru comunitatea din care faci parte, pentru societate. Lasă răutățile și fă mai mult. Că poți.

Craciun Cosy în stilul Carmine Shoes

A trecut petrecerea de final a companiei, ai luat vacanță și te pregătești de Crăciun. Vei petrece cu familia la căldură, cu vin fiert, multe portocale și colinde? Sau la munte, într-un peisaj pitoresc, cu o ceașcă mare de ceai și mirosul acela geruit? Ești mai norocoasă? Faci oameni de zăpadă?

Cu ce ne îmbrăcăm zilele acestea când tot ce ne dorim este să nu simțim frigul, să savurăm momentul și să ne încălzim în brațele persoanei dragi? Carmine vine cu o propunere de ținută cosy la care adaugă o suită de modele din ultima colecție lansată, Urban Jungle.

15682820_1307405059282307_561434032_n

Așadar, vrei comoditate, lejeritate, dar totuși să fii în grafic că doar este un moment special, iar momentele speciale merită ținute ca atare. Ei bine culorile momentului sunt roșu și alb, deci ce zici de un pulover oversized alb? Asta ca să te asortezi mai bine cu zăpada, în caz că ești mai norocoasă și ai zăpadă în zona în care te afli. Dacă alegi un pulover cu decolteul în V atunci adaugă un colier în jurul gâtului. Albul va scoate în evidență trăsăturile feței, oferindu-i acesteia mai multă luminozitate, iar colierul va pune în evidență ochii. În partea de jos, fără îndoială jeanși skinny, boyfriend, pană sau orice alt model. Recomandările Carmine păstrează linia simplă și comodă. Totuși, preferi toc sau vrei să fii mai lejeră? Uite ce îți propunem:

Ghete Urban Grey – recomandarea 2in1. Comode și cu toc, ghetele urban grey sunt alegerea perfectă pentru o tendință de culori neutre, în combinația cărora zâmbetul să fie cel mai colorat accesoriu. Dacă vrei totuși să definești o multitudine de culori nu ezita să alegi Ghete Urban Fuchsia, iar dacă nu vrei să optezi pentru pielea întoarsă cu siguranță ghetele Dark Blue se vor potrivi perfect în peisaj.

img_2054

Cizme Cognac – talpa joasă și vârful rotund subliniază linia piciorului, punând în evidență coapsele dacă sunt asociate unei perechi de jeanși skinny. Recomandarea Carmine de pe site este Cognac, însă le găsiți disponibile pe orice culoare, combinație de culori sau tip de piele.

3

Cizme Stylish Pink – alegerea perfectă fie că vorbim de ținuta recomandată mai sus, fie că alegem o fustă în cloș sau chiar una creion. Cizmele Stylish Pink se încadrează perfect în outfitul ce cuprinde puloverul oversized alb. Vârful ascuțit și croiul în V al puloverului crează simetria, iar fără îndoială orice altceva ai alege să porți nu vei da greș. Dacă însă vrei ceva care să conțină același tip de toc, dar nu cizmă, atunci alege Botinele Mademoiselle.

IMG_2225.jpg

După cum poți observa elementul cheie al acestor recomandări l-a reprezentat puloverul oversized. L-am combinat astfel cu o bună parte din modelele colecției Urban Jungle și am rezolvat în cel mai simplu mod posibil problema alegerii outfitului cozy de Crăciun.

Tu ți-ai ales deja ținuta? Lista Moșului presupunem că ai pus-o la punct, dar nu ne-ai spus ce i-ai cerut!? 11 cm sau 9? Roșii sau clasici? Dacă încă nu ai scris-o, uite aici. Red Queen îmbină negrul cu roșul, iar dacă 11 cm nu sunt tocmai ceea ce îți dorești, spune-i Moșului că cei de la Carmine îți pot personaliza perechea.

Continuarea acestui articol o regăsiți aici.

Cu drag,

v

Galben

V-am spus de galben? Noh, hai să vă spun.

Este culoarea copilăriei mele. Factorul principal de teroare, cruzimea în nuanțe, coșmarul existenței mele. Cum vreți să o numiți.

E clar pentru toată lumea că atunci când vine pe lume un bebel, dacă e baiat, culoarea albastră este alegerea inerțioasă când vine vorba de hainuțe, iar la fete, fără ezitare roz. Mda, ei bine mami și-a dorit altceva. Și galbenul s-a gândit ea că mă face să arăt mai bine. Așa am crescut eu într-o garderobă de galben pai, galben puișor, galben porumb, galben mimoză, galben de crom, lămâie sau de haur. Galben. De la șosetuțe până la clemele de păr.

La un moment dat a fost chiar și principalul factor de identificare a mimozei cu picioare pierdută în Gara de Nord în drum spre mare. „Domne, cum arată copilu’? / E galben, domne, e galben…”

Cum spuneam… teroare. Am crescut, mi-am făcut primii prieteni, am crescut împreună, am petrecut la aniversări. Păi nu ne făceam noi cadouri?! Cadouri, aham… o bluză galbenă, pantaloni la fel, căciulă asortată, evident galbenă, chiar și plușurile bifau galbenul, iar punga de cadou nu mai vorbim. Cred că principiul era „buh, dacă dau greș cu mărimea/modelul, culoarea oricum e ce trebuie”. Ceva nemaipomenit, mirific. Până și Moș Crăciun știa că trebuie să îmi aducă rățuște de pluș, păpuși cu părul blond și cărți de colorat cu drăguța Tweety.

Au trecut anii, am crescut, galbenul a devenit istorie, sechelele încă acolo. Asta până când am îndrăznit să probez și într-un final să îmi iau o rochiță… genul ăla de rochiță care te scoate din dilemă și din anonimat, atât de simplă încât să poți să o porți cu toc sau adidas, accesorizată sau nu, la piață sau la birou. Bineințeles, amuzată de alegere îi trimit teroristei o poză din cabina de probă. Răspunsul fără ezitare: „Vaaaai, mama, este chiar în culoarea ta preferată!!!!!!!! Ce drăguuuuț!!!! Vaaai, dar uite ce bine te prinde…” Am procesat mai greu partea aia cu preferatul accentuat de multitudinea de semne… dar trebuie să vă spun că m-am întors în timp pentu câteva secunde. Sechele pe bune.

16.jpg

E, și aia a fost singura achiziție de galben în deplinătatea facultăților mintale. Până i-am întălnit pe ei… perechea de pantofi Stiletto Intense Yellow by Carmine. Toc stiletto, cam mic pentru gustul meu, ce-i drept, dar fetele drăguțe de la Carmine pot rezolva asta. În primele 5 secunde am avut un gif cu cel puțin 10 ținute din garderoba mea la care se potriveau perfect. Love at first sight… Și pot să spun acum: iubesc galbenul. Terapie prin pantofi.

Povestea ta care e? 🙂

Cu drag,

v

1.jpg

Stiletto Intense Yellow by Carmine

For some this is the Everest

Ora 8, metrou. Afară plouă, iar eu nu am fost deloc inspirată. Sau mă rog… nu am vrut să fac pe plac vremii. Tocurile mele, victime ale pavelelor în continuă schimbare, victime și ele la rândul lor ale conducerii acestei minunate capitale europene. Slalom printre nămol și băltoace, dar mândră de performanța de a ajunge într-un timp destul de scurt la metrou.

Acolo erau ei, o doamnă trecută de 45 și cel mai probabil fiul, imobilizat într-un scaun cu rotile. Cum ajung ei să coboare la metrou? Simplu m-am gândit, totuși nu suntem noi ultimii fraieri, avem câte un lift prevăzut la fiecare stație. Lift – da, la vreo 30m de intrarea la metrou, la care doamna renunțase să mai aștepte în ploaie, pentru că ce să vezi?! Liftul era într-un continuu tranzit. Suprapopulat.

Da, ăsta este unul din momentele în care adun frustrări. În timp ce eu stau să mă dezmeticesc după actul de balet contemporan printre băltoace, în timp ce îmi admir pantofii comozi, în timp ce eu răsuflu mâhnită de vremea asta, o doamnă aduna frustrări considerându-se neputincioasă în fața băiatului. Neputincioasă din cauza vremii, a societății și a oamenilor comozi, care aleg liftul.

În timp ce superficialitatea și dorința de a epata ne conduce, unii oameni dau cu nasul de adevăratele probleme. Și întrebarea este, putem face ceva pentru ei? Dacă nu putem face ceva, putem măcar să nu le mai folosim liftul de la metrou, scaunul din autobuz sau locul de parcare marcat?

Americanii au apelat la spiritul civic. Da, dar noi nu suntem americani. Dar suntem oameni, nu?

bee78d6a-604f-4b3c-9daa-cd3e02c18fff-original
Sursa American Disability Association

Sursă foto aici

Dimineața începe aici

Cu forțe proaspete, plină de energie, entuziasmată și nerăbdătoare. Mă înclin. Pauza lungă menită schimbărilor radicale s-a dus, am trecut de perioada acomodărilor, iar acum creăm lucruri frumoase. Nu îmi mai cer scuze pentru absență că sigur nu am fost eu singura distrasă de pe aici.

Trebuie să vă spun că de curând am ales provocarea. Provocarea de a începe o colaborare mai intensă cu Carmine, provocarea de a schimba jobul și de a avea și ceva al meu, de suflet. M-am avântat într-un proiect frumos, cu oameni frumoși și ne-am promis să facem lucruri la fel de frumoase.

Cum spuneam: Provocare. Iar ăsta a fost un intro cu gust de cafea și promisiune să ne citim curând.

Tu ce ai făcut de când nu am mai vorbit? 🙂

Cu drag,

v

#Businesspebicicleta

Aflați deja la a noua ediție, cei de la JCI au promis și s-au ținut de cuvânt: 7 defilari organizate pe arterele principale din București la ore de trafic intens, mii de susținători online și peste 3000 de oameni frumos îmbrăcați ieșiți la pedalat. Toate acestea cu un singur scop: promovarea bicicletei ca mijloc de transport în mediul business prin atragerea a cât mai multor oameni către cel mai eco și prietenos mijloc.

Și cum spuneam, a noua ediție. Fix pe 1 Septembrie, la ora 19.00. Traseul are aproximativ 8 km, iar startul este dat de la Arcul de Triumf, cu finish pe Bd. Tineretului, la Daimon Club. Organizatorii spun că seara se încheie cu speech-uri și networking și garantează multe concursuri. Mai multe detalii aici.

De ce să fii acolo? Pentru că ești un promotor, pentru că te-ai săturat de traficul bucureștean, pentru că îți dorești fluidizarea lui și pentru că poți!

Și trebuie să mai știi că acest eveniment are și un scop nobil: donarea de biciclete și rechizite pentru copiii din Asociația Edulier. Deci, un alt motiv pentru a fi prezent.

Beneficii? Gândește-te câtă lume vei întâlni și de cât networking vei avea parte. Doar să nu îți uiți cărțile de vizită!

Iar pentru cei care în weekend vor fi prezenți la Romexpo, la Tiger Classic, ne vedem la standul TNT Brothers să ne convingă Florin și Noni de cât de mișto e la 4000m.

Deci, ce planuri spuneai că ai?

Cu drag,

v

Decât urâtă mai bine…

Articol pentru frumoase, de la ei și ele.

Am văzut mai dăunăzi un share pe facebook. Era o poza cu Marilyn Monroe în background și un text maaare „Mai bine să întârzii decât să ajungi urâtă!” Mi-a pus puțin creierii pe bigudiuri sincer și tot cu toată sinceritatea și răutatea specifică aș fi avut un cuvânt de spus. Am zis totuși să tratez acest aspect cu un unfriend, căci dacă vreodată vom fi nevoite să ne vedem, parcă nu aș vrea să îmi folosesc timpul prețios în așteptarea unei prețioase înfrumusețată. Astăzi suntem rele și ale dracu’ de directe.

Ne plângem că suntem neînțelese, neascultate, că nu ni se oferă atenție și că dobitocul pământului vinerea preferă berea cu baieții decât să iasă cu tine în oraș. Păi normal. Că decât să piardă o oră cât stăm noi în fața oglinzii mai bine câștigă o oră de stat la terasă. Și de aici moartea pasiunii. Asta ca să începem din plan personal. Nu fi atât de ocupată cu tine și nu încerca să epatezi. Este drumul încet, dar sigur către singurătate.

Acum să filtram subiectul printr-o prismă profesională, căci aici voiam de fapt să ajung. Mă gândesc că trebuie să fii foarte bun și să îți permiți să îți faci apariția în fiecare zi cu două ore mai târziu pentru că evident ești o divă și ca orice divă ai nevoie de timpul tău zilnic. Da’ mă gândesc cât de departe ajungi cu acest elan. Cât de mult crești profesional dacă mergi după acest motto. Și totuși cred că nu contează prea mult, nu? La urma urmei tu ești frumoasă, ce mai contează restul?

Mi-am expus public părerea despre această tipologie căci taaare m-a frapat. Și pentru că sunt și rea, trebuie să recunosc. Pentru că suntem toate puse în aceeași oală și pentru că timpul meu e la fel de prețios pe cât e de prețioasă pentru tine frumusețea ta.

Cu drag,

v

Lecții la tot pasul

„Dacă trece o săptămână și nu înveți ceva ar trebui să îți pui semne de întrebare” – așa este. Ai o săptămână de stagnare, în care nu evoluezi. Dar de ce vorbim de săptămâni când zilele sunt și așa puține?!

Lecții la tot pasul. Este genul de articol pe care îl scriu în timp ce analizez întâmplări și conștientizez atitudini. În ultima vreme am tot avut parte de lecții, ceea ce nu e deloc un lucru rău, aș putea spune. Dar de care da, ai vrea să te rupi, să poți să privești totul, să filtrezi și să conștientizezi. O stare de deplină dezvoltare… maturitate.

Și nu aș vrea să vorbesc despre asta din cărți. Ci cum simt că e, acum când gust din amărăciune. Și pe cât e de amară, pe atât e și de dulce. Amară, pentru că investești sentimente, deși ai fost acuzat că ești de piatră… dulce, că ai avut un gram pe care l-ai împietrit preventiv. Din nou amară, pentru că ai avut încredere… dulce, pentru că ai mai învățat o lecție.

„Nu ai drept la nimic și nimeni nu-ți este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Dacă le ceri fericirea, ești un prost; iar dacă te crezi nedreptățit pentru ca nu ți-o dau, ești încă și mai prost.”

Hippolyte Adolphe Taine

Și este vorba de alegeri aici. Realizezi că doar pășind la alegere în diferite direcții îți este generată o lecție. Zilnic. Și știi ce e nasol? Că tindem să alegem în fiecare zi acele lucruri care ne dau încredere și siguranță. Și e nasol, că acelea te rănesc cel mai mult. Hai să fim mai siguri pe noi, nu pe cei din jurul nostru. Să înțelegem de ce și pentru ce, să ne transpunem și să realizăm că alegerea făcută a avut măcar un 1% maturitate. Că ți-ai văzut de drumul tău și că nu ai călcat pe cadavre. Că la baza fericirii tale nu stau inimi frânte ci nopți nedormite, că ești om și că roata este rotundă. Că ești un om matur și că eu, la 24 ani îți par un copil.

Așa că îi dau o definiție:

Maturitate… stadiul în care ajunge un om să poată accepta că are sau nu dreptate, să conștientizeze când i se arată cu degetul greșeala și când acceptă că nu întotdeauna primește ce vrea.

Din păcate nu vârsta te face matur.

Dancing On My Own!

Cu drag,

v

Despre cel mai bun atu al tău

Astăzi pășim cu încredere.

Cu o ceașcă de ceai, printre mail-uri și rânduri de cărți. Azi vorbim despre încrederea pe care o pierdem în grame la fiecare pas pe care îl facem.

Vorbeam mai dăunăzi cu o prietenă care îmi spunea că este extrem de supărată pe sine. Nu înțelege de ce nu are încredere să își expună vehement punctele de vedere deși este conștientă că ceea ce are de spus nu este greșit. Dar ce ai de pierdut? – o întreb – De ce anume te temi mai exact? Ce te face să crezi că dacă ai spune chiar si ceva greșit cineva te va sancționa?

Da, pe parcurs mi-am dat seama că e mai mult de atât. Nu este neapărat o teamă, ci mai degrabă un dezechilibru. În viața asta agitată pe care o trăim cu viteza luminii trebuie să existe ceva care să te echilibreze și să îți dea încredere. Ceva sau cineva. Încrederea trebuie alimentată, astfel o pierzi. Degeaba ai încredere că faci o treabă bună dacă nu este cineva acolo care să îți confirme că da, ai făcut un lucru extraordinar. Și chiar dacă nu este atât de extraordinar, vei trage să te autodepășești. Căci așa funcționează lucrurile.

Nu cred în bullshit-ul ăla de „nu ești bun” te ambiționează și te ajută să demonstrezi ceva. Cred cu ardoare în autodepășire. Și asta îmi dă încredere. „Am făcut bine, dar clar se poate mai bine de atât, altminteri, la fel de bine poate să facă și altcineva.” Dar, din păcate, atunci când rezultatele nu au indicatori de măsurare a performanței sursa de alimentare a încrederii întotdeauna va fi reprezentată de oamenii din jur.

Și dragile mele, un tips bun – vă spuneam si aici de el. Prestanța, atitudinea, îndrăzneala sunt doar câteva din beneficiile alegerilor pe care le facem zilnic. Wake up and makeup, alege hainele care ți se potrivesc, nu cele care îți plac, dar te complexează și te încurajez ca ori de câte ori ai ocazia să porți toc – crede-mă pe cuvânt, e un izvor de încredere.

Mai jos vă las un zâmbet încrezător, o recomandare de carte, iar dacă mă întrebați de pantofi, evident că vorbim de Carmine și te încurajez să îi vizitezi printr-un simplu click pentru că au reduceri de 20% la toate modelele.

Recomandare:  Bertrand Russell – În căutarea fericirii.

Cu drag,

v

 IMG_0336

Zâmbește!

Încheiem capitole, deschidem noi drumuri și pavăm cărări. Unii ca un adevărat Dorel, alții puțin mai îndemânatici. Începem să scriem rânduri și ne oprim la jumătate, pentru că ne-am pierdut în idei. Sau ne-am pierdut ideea. Suntem întrerupți din a face lucruri pentru că, poate, acțiunile noastre nu sunt conforme cu așteptările celor din jur. Și ne oprim. După câteva resuscitări și gânduri filtrate la rece pornim din nou, dar nu pe același drum, așa că începem să pavăm cărări. Asta ne scoate adesea din zona de confort. Și nu este deloc un lucru rău.

Morala?

Să învățăm să spunem „Mulțumesc!” celor care ne zdruncină, căci ei ne deschid noi orizonturi.

Să zâmbim larg și să îmbrățișăm începuturi, să creștem și să perseverăm.

Să învățăm, căci doar așa vom crește.

Să ZÂMBIM – da știu, mă repet, dar asta este cea mai grea parte.

Spune-mi, ai zâmbit astăzi?

Cu drag,

v

IMG_0462.jpg
Zâmbet pe tocurile Carmine