Filosofii la prima oră

„Unele comori le găseşti numai atunci când nu le cauţi.”

Bob Dylan

Trăim prezentul cu gândul că este viitorul, ne gândim la viitor și nu profităm de prezent. Ne facem planuri pentru o viață lungă, dar ne băgăm la somn fără să ne gândim că poate nu vom mai spune „Bună dimineața!”

Iubim intens, cu toată puterea și gândul că mai mult de atât nu există, fără să ne gândim că un mâine te apropie mai mult sau că te poate lăsa gol. Ne punem soarta în palma unei persoane și nu avem nicio garanție că o să ne fie bine, dar noi iubim. Iubim mai mult decât ne iubim. Și e un trade care de multe ori duce la eșec. Dăruiești iubire în schimbul unor iluzii frânte și faci compromisuri în speranța că o să fie mai bine. Trăiești gândindu-te la fericirea celorlalți în timp ce a ta atârnă de un fir de ață. Și suferi cu aceeași intensitate cu care iubești.

Te resemnezi, ridici privirea și mergi. Realizezi într-un final că propria persoană este tot ce ai mai de preț și că este atât de simplu să te faci fericit. Realizezi că ești singurul om în măsură să o facă, iar atunci nu mai cauți fericirea, nu mai tânjești după suflete calde și nu mai speri, pentru că toate astea vin de la sine. Ajungi să te cunoști atât de bine încât în cel mai ușor mod le dai voie și celor care pătrund în viața ta să o facă. Și tot ușor îi poți face să se îndrăgostească și să te facă să te îndrăgostești. Dar draga mea, când te îndrăgostești începi din nou să iubești mai mult decât să te iubești. Încearcă să păstrezi totuși echilibrul.

Iubește-te.

Reclame

Tu ce îmi spui când taci?

Lăsăm să treacă și nu trece. Lăsăm totul într-o ceață densă și ne prefacem că nu avem nimic de spus. Plecăm fără nicio explicație și cu gânduri o mie. Pentru că suntem nepregătiți să înfruntăm realitatea sau suntem doar fricoși. Atât de fricoși încât preferăm să rămânem în ceața aceea densă decât să ne descătușăm de gânduri și să ne fie bine.

Într-o comunicare sunt două persoane. Nu una care să o domine pe cealaltă sau cealaltă care este prezentă doar de complezență.

Cât de importantă este pentru tine comunicarea? Cât de mult comunici și cât de implicat ești atunci când o faci? Superficial sau nu, cred că totul pleacă de acolo. Ce am văzut la mine? Că îmi este atât de greu să comunic cu o persoană care se impune în discuție și critică, nu mă lasă să fiu eu și să îmi expun neșlefuit punctul de vedere. Și sunt tentată să mă dau după contradictoriu doar pentru a fi bine. Pentru a încheia un subiect cu final previzionat și care să mă sece de orice resursă.

Nu ieși prea mult din offline. Nu te piti după o tastatură pentru a purta conversațiile importante si nu te îndrăgosti de cuvinte scrise comunicate din spatele unui ecran. Comunicarea înseamnă mai mult de atât. Înseamnă gesturi, priviri, chiar și atingeri. Și de aceea te întrebam cât de importantă este pentru tine comunicarea. Cu siguranță aveai un răspuns pregătit, dar gândește-te la momentul în care ai purtat ultima discuție aprinsă, incitantă, siropoasă sau de orice altă natură. Era scrisă? Pot să pun pariu că da.

Ceva ce eu personal nu știam: comunicarea se realizează pe trei niveluri – logic (cel al cuvintelor), care reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare, 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteză de rostire) şi 55% la nivel nonverbal (expresia facială, poziţia, mişcarea etc).

Deci, tu ce spui când taci? 55% e un procent mare. Comunicarea există chiar dacă vrei să nu.

Și dacă tot am vorbit de comunicare, de astăzi vă aștept și pe pagina de facebook:

@cavaleriachivu

Cu drag,

v

Bifă

Mellow piano jazz, cu Rob Mullins pe fundal, un pahar de vin și picături generoase de ploaie. Mă pierd printre rândurile unui nou articol, cu mii de idei dar totuși fără inspirație.

Astăzi bifăm o nouă categorie. Vorbim despre iubire.

Francezul Albert Camus spunea la un moment dat că o iubire nu prea seamănă a iubire dacă nu suportă să fie confruntată cu realitatea și că neputința de a iubi este un privilegiu. Privilegiul inimilor nobile. De când am citit treaba asta tot stau și mă gândesc dacă nu cumva prin venele mele curge sânge albastru. Bine, de mică aștept momentul ăla în care să îmi spună tati „Valeria, am vrut doar să îți dăm o lecție de viață, tu de fapt ești o prințesă, nu te mai chinui să îți depășești condiția”. Dar nah… încă mai aștept. Revenind, oare e așa greu să simți? Oare iubirea este doar pentru oamenii puternici? Căci dacă e așa, înseamnă că am găsit punctul slab din analiza SWOT Valeria.

Până aflu răspunsul însă, o să mă delectez pe repeat cu „When I fall in love” al lui Rob Mullins, gândindu-mă la vorbele unui alt celebru francez

„Nu se iubesc cu adevarat decat aceia care nu se cunosc inca”

Anatole France

 Cu drag,

v

P.S. tu știi ce e iubirea?